Ce este disgrafia și cum poate fi remediată?

Ce este disgrafia?

Disgrafia este o tulburare neurologică care afectează dezvoltarea scrisului. Această tulburare are la bază o disfuncție neurobiologică (funcționarea anormală a unei anumite regiuni din creier sau sistemul nervos periferic). Pentru diagnosticarea ei este necesar consultul unui specialist logoped. Acesta va analiza mai multe elemente din viața copilului precum condițiile nașterii și dezvoltarea psihomotorie a copilului (dezvoltarea capacității de mișcare, dar și dezvoltarea senzorială, intelectuală și socială).

Cum pot să îmi dau seama dacă și copilul meu are această tulburare?

Disgrafia prezintă diferite semne pentru copii și adulți. La copii, cele mai importante semne sunt o poziție ciudată a instrumentului de scris în mână (de exemplu îl ține într-un mod care îi provoacă răni sau disconfort), evitarea sarcinilor ce implică scrisul sau desenatul deoarece le consideră grele și nesatisfăcătoare, dar și un scris format din amestecul literelor mici și mari și dificultăți în a face forma corectă a literelor. Mai pot să apară o ordine incorectă a literelor în cuvinte, greșeli ortografice foarte dese, incapacitatea de a scrie într-un spațiu delimitat (nu poate să păstreze rândurile din caiet), nu scrie cuvintele cu spațiu între ele. De multe ori copilul se plânge că obosește repede când scrie.

În cazul adulților pot apărea și simptome mai complexe și dificil de urmărit, precum dificultatea exprimării gândurilor și ideilor în scris, dificultatea urmăririi ideilor puse pe hârtie, greșeli de sintaxă și de gramatică și un dezechilibru între ideile scrise și argumentarea lor orală.

Copii pot fi diagnosticați cu această tulburare abia după clasa a doua deoarece trebuie să fim siguri că ei au avut timp să învețe literele și să exerseze scrierea. Această tulburare poate apărea și la adulți în urma unor traume ce afectează lobul parietal al creierului, iar disfuncțiile sunt cauzate fie de dificultăți în aria vizual-spațială (creierul nu procesează corespunzător semnalele vizuale), fie de dificultăți de înțelegere a limbajului (creierul nu procesează corespunzător semnalele auditive).

Disgrafia însoțește adesea alte tulburări de învățare, în special dislexia și face parte din simptomele altor afecțiuni neurologice (ex: dispraxia). Atenție totuși la cazurile de ADHD sau opoziționism provocator care sunt asociate cu un scris urât și dezorganizat, fără să fie vorba despre disgrafie. De asemenea, copiii cu probleme de vedere, cu deficit cognitiv sau cu diferite probleme emoționale (ex: anxietate de performanță) pot avea dificultăți de scriere, fără să fie vorba de disgrafie.

Diagnosticarea diferențială trebuie făcută de un expert logoped și este foarte importantă pentru eficiența intervențiilor depinde de adecvarea acestora la situația copilului.

De ce are copilul meu disgrafie?

Complicațiile care apar la naștere, cum e hipoxia, și leziunile minore ale sistemului nervos central reprezintă factori de risc pentru disgrafie. Și nașterea prematură sau greutatea foarte mică la naștere sunt asociate cu întârzieri în dezvoltarea psihomotorie.

Ce pot face ca părinte sau profesor?

În calitate de părinte sau profesor, poți să-l ajuți pe copil încurajându-l să scrie, având o poziție corectă a corpului și a mâinii. Trebuie să stea drept dar relaxat în scaun, fără a se răsuci sau a se apleca prea tare asupra mesei. Instrumentul de scris trebuie ținut între vârfurile celor trei degete, evitând riscurile de a crea leziuni.

Pentru a-și ordona scrisul, trebuie să le oferiți caiete liniate care oferă repere vizuale. De asemenea, se poate utiliza hârtia milimetrică pentru a îndrepta și ordona scrisul.

Pentru reținerea literelor, specialiștii recomandă exersarea lor în aer, cu mișcări largi ale mâinii.

Verificarea sau crearea unei liste de verificare a scrisului ajută la depistarea și eliminarea greșelilor ortografice. Puteți să faceți o listă care cuprinde verificarea ortografiei, a aspectului și a încadrării în pagină. Copilul poate folosi această listă pentru a se verifica după ce termină de scris un text.

Nu trebuie să certăm copilul dacă scrie urât și nici să nu punem foarte multă presiune pe el. Ruperea paginilor în care acesta a scris urât poate avea efecte paradoxale pentru că îl demotivează pe copil. Trebuie să evidențiem greșelile fără a speria copilul, iar paginile acelea pot reprezenta un exemplu pentru greșelile făcute, și prin comparație, copilul poate să le elimine. Trebuie să îi explicăm copilului pe un ton calm care îi sunt greșelile de scriere și să îi arătam cum ar trebui să fie corect fără a-i reproșa într-un mod agresiv că nu a făcut bine.

Ce poate face logopedul?

După diagnosticare, copii pot face terapie axată pe funcțiile motorii pentru a îmbunătăți controlul mișcărilor în timpul scrisului. În unele cazuri, copiii pot să depășească problemele de scriere, în alte cazuri greșelile în scriere vor persista însă noi trebuie să fim răbdători și să îi sprijinim.

Logopedul poate, în unele cazuri, să facă o trimitere la un medic psihiatru care să prescrie anumite medicamente pentru tulburări motorii, pentru un control mai bun al mișcărilor.

Abilitatea de a scrie este o componentă foarte importantă în dezvoltarea unui om și în procesul de învățare, de aceea părinții ar trebui să îi acorde multă atenție în primii ani de școală. Nu trebuie nici să ne bazăm pe faptul că copilul va crește și această problemă se va rezolva de la sine ci trebuie să ne oferim ajutorul pentru a-i facilita înțelegerea.

Nu uitați că disgrafia are o rată foarte bună de recuperare, în special dacă oferim copilului sprijinul și încurajările de care are nevoie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.