Fericirea e un curcubeu de emoții pozitive

Când înțelegem fericirea ca emoție pozitivă, ni se pare că e atât de puțin, atât de îngust. Suntem rareori fericiți pentru că nu ne permite contextul sau n-am câștigat la loteria genetică. Însă spectrul emoționalității pozitive este mult mai larg. El nu se reduce la bucurie – emoția cu care echivalăm de obicei fericirea. Voi prezenta doar 10 dintre emoțiile pozitive, descriind pe scurt ce le declanșează și care sunt consecințele lor. Vreau să te conving că fericirea nu se reduce la bucurie sau distracție, iar beneficiile emoțiilor pozitive sunt mult mai diverse, dar și mai accesibile decât par la prima vedere.

Bucuria apare când te simți în siguranță și situația este familiară. Nu necesită efort, iar evaluarea din spatele emoției este că lucrurile sunt bune, mai bune decât te-ai așteptat. Când ești bucuros, ai chef de joacă, iar această joacă, dacă este socială, duce la construirea și întărirea relațiilor sociale și la dobândirea de noi abilități.

Recunoștința este emoția care apare când ni se întâmplă ceva bun și credem că cineva a făcut un efort deosebit și dezinteresat pentru ca acest lucru bun să ni se întâmple. Avem impusul de a face la rândul nostru ceva bun pentru acea persoană sau pentru altcineva. Recunoștința întărește relațiile sociale și crește încrederea dintre oameni.

Seninătatea sau pacea o trăim atunci când mediul ni se pare sigur, cunoscut și nu trebuie să depunem efort. Tendința este de a savura contextul actual. În aceste momente de contemplare este mai probabilă o schimbare de perspectivă asupra propriei persoane sau asupra lumii. Seninătatea te face să vrei să te relaxezi și să absorbi tot ce te înconjoară. Apare când îți spui ”ar trebui să fac asta mai des”.

Interesul apare când ne simțim în siguranță, dar apare în câmpul nostru atențional ceva nou, ceva ce nu înțelegem / nu stăpânim încă. Tendința este de a explora, de a dobândi noi cunoștințe. Ne simțim energizați. Ne concentrăm și ne mobilizăm eforturile în acea direcție.

Speranța apare în contexte negative, când lucrurile nu merg bine și suntem nesiguri de ce urmează, când ne temem de ce e mai rău, dar ne dorim să fie mai bine. Tendința pe care o declanșează este de a face ceva, de a schimba abordarea, de a fi inventiv pentru a schimba situația. Crește reziliența sau rezistența la stări negative.

Mândria este emoția pe care o trăim când ni se pare că am avut o reușită valorizată social. Când suntem mândri de noi avem tendința de a visa la orizonturi mai îndepărtate, la reușite mai mari. Mândria ne susține motivația pentru reușită și crește probabilitatea acesteia. Ne dorim să împărtășim și altora succesul nostru. În același timp, devenim mai perseverenți în fața dificultăților viitoare. Ea trebuie diferențiată de aroganță sau hubris: mândria presupune să fii satisfăcut de ceva ce ai făcut, pe când hubrisul se referă la aroganța care vine din a fi satisfăcut cu tine însuți, a te considera superior, a-i privi pe ceilalți de sus. Ambele au o valență pozitivă (te simți bine), dar pentru ceilalți au efecte opuse, iar consecințele pe termen lung sunt pozitive pentru mândrie și negative pentru hubris.

Amuzamentul este determinat de o incongruență socială care nu are consecințe grave. Când apare un eveniment neprevăzut, dar care nu e grav, tindem să ne amuzăm și să împărtășim această distracție cu alții. Râsul ne apropie, ne ajută să construim prietenii și favorizează creativitatea. Aceasta este cea mai contagioasă emoție.

Inspirația o trăim când suntem martorii unui exemplu de excelență a umanității. Tendința este de a ne dori să fim la fel, de a emula excelența modelului care ne inspiră. Îți dorești să fi mai bun și, ca urmare, când ne simțim inspirați tindem să fim mai morali și mai competenți. Sentimentul este unul de atracție: îți captează atenția, îți crește sufletul și cauți să te apropii de acea persoană. Este opusul absolut al dezgustului.

Venerația sau încântarea (eng. awe) este sentimentul că te afli în prezența a ceva grandios. Te simți copleșit și mic prin comparație. Aceată emoție ne ajută să acceptăm o situație nouă, un cadru nou de referință și să ne vedem ca fiind parte dintr-un întreg mai larg. Ne oprim pentru a putea absorbi noua informație și a ne recalibra perspectiva.

Am lăsat iubirea la final pentru că subsumează toate emoțiile de mai sus în contextul unei relații sigure și apropiate. O identificăm prin elemente specifice de limbaj non-verbal, cum este aplecarea către persoana iubită și datul din cap aprobator. Iubirea ne schimbă structurile neuronale și dinamica hormonilor, fiind asociată cu creșterea oxitocinei și a progesteronului. Aceștia sunt asociați cu creșterea atașamentului de durată, încrederea și intimitatea.

Sursă bibliografică:

Fredrickson, B. L. (2013). Positive emotions broaden and build. In Advances in experimental social psychology (Vol. 47, pp. 1-53). Academic Press.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.