Burnout-ul parental nu este un eșec personal

Vi s-a întâmplat vreodată să vă uitați la copilul dumneavoastră care pare că nu se mai oprește din plâns și să vă gândiți că pur și simplu nu mai puteți continua așa? Sau să vă enerveze lucruri minore pe care acesta le face și să îl certați foarte tare? Ei bine, dacă da, atunci aflați că majoritatea părinților au cel puțin o dată un moment în care își spun că a crește un copil pare imposibil. Unii dintre ei au astfel de momente mai des și cu o intensitate mai mare și se învinovăţesc pentru asta. Cu toate acestea, sentimentele acelea intense de epuizare și iritare sunt cel mai probabil niște simptome ale burnout-ului parental. În acest articol vom explora ce înseamnă cu adevărat burnout-ul parental,  ce simptome are , care sunt părinții cei mai des afectați de burnout și, mai ales, ce pot face aceștia pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate.

 Ce este burnout-ul parental?

Stresul parental prelungit poate rezulta în ceea ce numim burnout parental, o condiție în care părintele este atât de epuizat încât nu mai are aproape nimic de oferit celor din jur. În literatura de specialitate, această condiție este definită ca o stare de epuizare intensă care vine din rolul de părinte și în care persoana respectivă devine detașată emoțional față de copil și se îndoiește de capacitatea pe care o are de a fi o mamă sau un tată bun.¹ Părintele se simte atât de  epuizat încât devine foarte distant din punct de vedere emoțional față de copil, din ce în ce mai puțin implicat în relația cu acesta, iar interacțiunile sunt limitate la aspecte funcționale în detrimentul celor emoționale (de exemplu îl îmbracă pe copil pentru școală dimineața, dar nu îl întreabă cum a fost ziua lui când se întoarce după-masa).²

Un aspect foarte important de menționat este faptul că burnout-ul parental nu face referire pur și simplu la un nivel normal de stres parental, ci mai precis este un răspuns la stresul parental prelungit și copleșitor. Nu este nici ca burnout-ul legat de job. În studii s-a observat faptul că cele două nu sunt legate decât într-o măsură mica³, în ideea în care o persoană poate fi epuizată de job, dar nu și de copiii săi, și viceversa. Burnout-ul parental are o progresie graduală și astfel mulți părinți nu își dau seama că sunt la risc până în momentul în care s-a întâmplat deja.

Simptomele unei probleme cronice

 Am vorbit până acum despre ce este burnout-ul parental, care este definiția științifică a acestuia și din ce cauze se poate declanșa, dar oare care sunt indiciile după care ne dăm seama că suntem la risc⁴ pentru a dezvolta această problemă? Unele dintre cele mai des întâlnite simptome prin care un părinte își poate da seama că se îndreaptă spre un episod de burnout parental sunt:

• Un nivel de toleranță scăzut – lucruri cărora nu le-ați fi dat importanță înainte vă irită acum, aveți puțină răbdare (sau deloc) cu copiii,  cu alți oameni sau task-uri de zi cu zi.
• Reacții emoționale volatile– e posibil să vă enervați foarte ușor pe copii sau partener și să îi certați, iar lucruri care înainte nu ar fi avut importanță trezesc acum sentimente de furie.
• Un „creier încețoșat” – probleme de memorie, o lipsă a clarității minții și o incapacitate de a vă concentra.
• O sensibilitate crescută la emoțiile proprii sau la mediul înconjurător – sensibilitate la lumină, sunete puternice, locuri aglomerate și chiar dificultăți în ceea ce privește contactul vizual în interacțiuni sociale sau reacții de plâns care apar foarte ușor.
• Probleme de somn – trezitul devreme, dormitul până târziu, trezitul în timpul nopții și un somn agitat în general, astfel încât vă treziți fără sentimentul de odihnă.
• Dureri de cap – o rată mai crescută decât de obicei de dureri de cap sau trezirea cu o cefalee ce nu trece toată ziua.
• Un sentiment de confuzie sau uitare – acestea pot fi cauzate de depresie, lipsa somnului sau de nutriția neadecvată.
• Probleme gastrointestinale – unii oameni își pierd apetitul  și în plus stresul prelungit poate agrava probleme digestive cum ar fi ulcere sau sindromul colonului iritabil.
• Anxietate – anxietatea cronică poate fi incapacitantă și poate duce la gânduri iraționale și temeri care pot să intervină în viața de zi cu zi.
• Sentimente de izolare – acestea se referă la acele momente în care vă simțiți singur/ă chiar și atunci când sunteți în compania altora sau la senzația că sunteți izolat de ceilalți fie emoțional, fie social.
• Sentimentul de copleșire – toată lumea se simte la un moment dat copleșit de așteptări, responsabilități sau lipsa de timp, dar dacă aceste emoții sunt lăsate să prindă rădăcini, ele pot fi foarte nocive pentru sănătatea mentală.
• Sentimentul de vinovăție – acest sentiment apare atunci când resimțiți o epuizare cronică și nu reușiti să vă mai îngrijiți copilul în funcție de valorile proprii, iar acest lucru duce la foarte multă vinovăție deoarece vă gândiți că nu vă comportați așa cum ar trebui și că nu sunteți capabili de a crește un copil.
• Lipsa comunicării cu ceilalți – prin izolare, lipsa ascultării active și răspunsuri răstite sau caustice se poate ajunge la o comunicare deficitară sau la conflict repetat cu cei din jur.
• Folosirea mâncării, a alcoolului sau a altor substanţe pentru a face față situațiilor cotidiene – o sticlă de vin băută în doi sau mâncare fast-food la o masă, cât timp copiii dorm, nu sunt în niciun fel probleme, dar atunci când acestea sunt folosite constant pentru a scăpa de sentimentul de stres ele pot duce ulterior la probleme serioase.

Ce fel de părinți sunt cei mai predispuși la burnout?

Mai multe studii științifice⁵ ⁶ s-au focusat pe a înțelege ce îi face pe părinți să fie vulnerabili la a dezvolta burnout parental, iar cei predispuşi sunt:

• părinții care încearcă din răsputeri să fie perfecți (ex. se dau peste cap să îl ajute pe copil cu tot ceea ce înseamnă cerințe școlare)
• părinții care tind să aibă reacții emoționale negative intense sau cei cărora le lipsesc abilitățile de management al stresului și al emoțiilor (ex. persoanele care au un nivel scăzut de toleranță la      frustrare, se enervează foarte ușor și simt că nu se pot controla)
• părinții cărora le lipsește suportul emoțional sau practic din partea celuilalt părinte sau din partea sferei sociale la nivel macro (ex. mamele care își cresc singure copiii fără ajutorul tatălui, al prietenilor sau al familiei extinse)
• cei care folosesc practici deficitare în ceea ce privește creșterea copilului (ex. părinții autoritari sau cei prea relaxați care neglijează copilul)
• cei care au copii cu dizabilități și nevoi speciale ce interferează cu viața familială (ex. părinții cu copii ce sunt diagnosticați cu tulburare de spectru autist)
• cei care lucrează part-time sau sunt părinţi cu normă întreagă (ex. mamele care stau acasă 24/7 și sunt aproape exclusiv răspunzătoare de îngrijirea copilului) 

Dincolo de aceste tipuri de părinți care sunt mai predispuși la burnout-ul parental, este important să se noteze diferențele socio-culturale de gen care pot predispune mamele la burnout parental într-o măsură mai mare. Normele sociale și rolurile de gen sunt foarte prezente în viața noastră de zi cu zi, iar acest lucru poate predispune mamele la comportamente diferite. De exemplu, pentru că se așteaptă ca mamele să fie mereu disponibile pentru copiii lor și să fie liniștite și afectuoase cu aceștia, ele tind să se abțină de la a evada din situație sau din a fi violente, spre deosebire de tați pentru care așteptările sunt diferite în societate. De asemenea, la un nivel mai general, mamele rămân și în prezent îngrijitoarele principale ale copiilor și, de cele mai multe ori aceștia de pe urmă le caută atenția și ajutorul (ex. la temele de casă) mai mult decât taţilor. În contextul în care, nu este social acceptabil pentru mame să fie indisponibile emoțional sau fizic, ele tind să sufere mai intens de burnout parental, dar să arate acest lucru mai puțin decât tații.⁷

Care sunt consecințele directe și indirecte ale burnout-ului parental? 

 Există mult mai puține informații în prezent despre consecințele care pot apărea în urma burnout-ului parental decât se găsesc în cazul celui profesional (burnout cauzat de locul de muncă). În acest mediu, există o paletă variată de consecințe negative care apar atunci când o persoană se simte epuizată de job – mai exact apare afectarea puternică a sănătății fizice și mentale, scad majoritatea aspectelor legate de performanță în muncă  și crește dramatic intenția de a schimba jobul.⁸

În sfera parentală, ne putem aștepta ca aceste consecințe ce apar inevitabil să afecteze atât persoana în cauză, cât și copilul și familia extinsă din care face parte. Există în prezent studii științifice⁹ ¹⁰ care sugerează că burnout-ul parental se asociază cu diverse gânduri sau comportamente care presupun evadarea din situație, fie ele psihologice sau fizice. Din sfera psihologică, se poate vorbi despre comportamente ca: fumatul, consumul de alcool, cumpărăturile sau mâncatul excesiv, socializarea pe internet sau petrecerea unui timp mai prelungit la locul de muncă pentru a evita cerințele de a fi părinte. De asemenea, foarte mulți părinți par să sufere de tulburări de somn. Apoi, din punct de vedere fizic, mulți părinți care au luat parte la studii au raportat gânduri de evadare care luau forma unor idei suicidare sau a dorinței de a dispărea fără a lăsa o modalitate de a fi contactat, iar acest lucru poate fi explicat de faptul că nu există pauză sau demisie din poziția de părinte, este un job constant, iar această realitate poate duce, în burnout, la gânduri foarte negative.

Apoi, în ceea ce privește consecințele pentru copil sau copii, s-a observat o asociere puternică între burnout-ul parental și neglijarea copilului (ex. dormitul pe canapea în timp ce un copil de 3 ani este lăsat nesupravegheat) și/sau violența parentală care poate fi verbală sau fizică, de multe ori concomitent (ex. insulte, țipat isteric, palme, alte lovituri). Aceste comportamente nu doar că provoacă teamă constantă în copil atunci când este lăsat singur cu părintele, dar are și alte efecte foarte grave și de durată asupra acestuia (ex. probleme de dezvoltare cognitive, emoțională).¹¹

Nu în ultimul rând, atunci când vorbim despre consecințe asupra partenerului de viață și/sau a familiei extinse, studiile de specialitate¹² ¹³ arată că partenerul este afectat în mod particular, dacă părintele în burnout îl face responsabil de situația și suferința în care se află (ex. nu oferă destul suport). De asemenea, apare un comportament de defulare a emoțiilor de frustrare, iritare și furie asupra partenerului sau a familiei extinse ceea ce duce la numeroase certuri și conflicte, iar acestea, la rândul lor pot duce la alienarea persoanelor apropiate.

Ce se poate face pentru a ameliora burnout-ul parental? 

Momentan nu există un tratament foarte eficient pentru această problemă, dar există două tipuri de abordări care au fost observate ca fiind eficiente. Pe de-o parte părintele poate fi ghidat în a învăța cum să-și scadă singur stresorii parentali și/sau să crească resursele pe care le are la îndemână, această abordare adresând direct elementele de bază ale burnout-ului parental¹⁴. De exemplu părintele poate să prioritizeze momentele de îngrijire personală din când în când (ex. cititul unei cărți, o baie relaxantă, o cafea în oraș) sau poate să încerce să înlăture din elementele din  mediul său care sunt stresante și obositoare (ex. comportamentul de a fi la dispoziția adolescentului care vrea să fie constant plimbat cu mașina în diverse locații atunci când este destul de mare să se descurce și singur).

Cea de-a doua abordare se referă la a oferi un context sigur în care persoanele pot fi auzite și ascultate fără a fi judecate, comportament care apare deseori atunci când un părinte exprimă sentimente negative despre rolul pe care îl are (ex. o mamă singură își exprimă sentimentele de disperare și epuizare extremă, iar interlocutorul o judecă și îi spune să nu se mai plângă pentru că și-a asumat toate aceste lucruri când a devenit mama). Această abordare a arătat o putere terapeutică semnificativă în alte contexte și ar putea fi de ajutor în mod particular pentru burnout-ul parental, condiție care vine la pachet cu multă vină și rușine și care îi împiedică de multe ori pe părinți să vorbească cu familia și prietenii despre dificultățile pe care le întâmpină¹⁵. Ideea oferirii unui spațiu sigur și confidențial unde aceste persoane să își exprime liber emoțiile este poate printre cele mai eficiente abordări. 

Concluzii

Astfel, la final de articol este important de reținut câteva informații despre burnout-ul parental. Acesta apare, la nivel general, ca un răspuns la stresul parental prelungit și copleșitor și se prezintă cu o arie largă de simptome. Este o stare de epuizare intensă în care persoana respectivă devine detașată emoțional față de copil și se îndoiește de capacitatea pe care o are de a fi o mamă sau un tată bun. Tinde să afecteze mai mult părinții cu o toleranță scăzută la frustrare, cei care nu lucrează și se ocupă în mod principal de copii, cei care încearcă să le facă pe toate sau cei care nu au un sistem de suport bine definit. Vine cu consecințe grave pentru părintele în cauză, copil, dar și partenerul de cuplu și chiar familia extinsă, dar poate fi ameliorat prin psihoterapie și alte tehnici de prioritizare a sinelui pe care părintele le poate practica acasă.

Bibliografie: 

1. Brianda, M., Roskam, I., Gross, J., Franssen, A., Kapala, F., Gerard, F., & Mikolajczak M. (2020). Treating Parental Burnout: Impact of Two Treatment Modalities on Burnout Symptoms, Emotions, Hair Cortisol, and Parental Neglect and Violence. Psychotherapy and Psychosomatics, 89(5): 330-332
2. Le Vigouroux, S., Scola, C. (2018). Differences in Parental Burnout: Influence of Demographic Factors and Personality of Parents and Children. Frontiers in Psychology, 9, 887
3. Le Vigouroux, S., Scola, C., Raes, M.-E., Mikolajczak M., & Roskam, I. (2017). The big five personality traits and parental burnout: Protective and risk factors. Personality and Individual Differences, 119: 216-219
4. Mikolajczak, M., Brianda, M., Avalosse, H., & Roskam, I. (2018). Consequences of parental burnout: Its specific effect on child neglect and violence. Child Abuse & Neglect, 80(1): 134-145
5. Mikolajczak, M., & Roskam, I. (2018). A Theoretical and Clinical Framework for Parental Burnout: The Balance Between Risks and Resources (BR²). Frontiers in Psychology, 9, 886.
6. Mikolajczak M., Gross J., & Roskam I. (2019). Parental Burnout: What Is It, and Why Does It Matter? Clinical Psychological Science, 7(6)
7. Mikolajczak, M., Gross, J., & Roskam, I. (2020). Is Parental Burnout Distinct From Job Burnout and Depressive Symptoms? Clinical Psychological Science, 8(4).
8. Mikolajczak, M., & Roskam, I. (2020). Parental burnout: Moving the focus from children to parents. New Directions from Child and Adolescent Development, 174: 7-13
9. Mikolajczak, M., Gross J., & Roskam, I. (2021). Beyond Job Burnout: Parental Burnout! Science & Society, 25(5): 333-336
10. Roskam, I., & Mikolajczak, M. (2020). Gender Differences in the Nature, Antecedents and Consequences of Parental Burnout. Sex Roles, 83: 485-498