Ce se întâmplă la pubertate?

Este foarte probabil ca în perioada de dezvoltare 8-16 ani, preadolescenţii să se întrebe ce se întâmplă cu corpul lor și dacă schimbările pe care le-au observat sunt normale. Iată câteva întrebări pe care probabil şi le adresează: ,,Ce se întâmplă cu pielea mea?”; ,,De ce îmi apar atâtea coșuri pe față?”. De aceea, este important să afle că toate aceste schimbări, legate de propriul corp, de propriile sentimente și de relațiile cu cei din jur fac parte din ceea ce se numește pubertate¹.

Ce este pubertatea?

Pubertatea este acel proces prin care o persoană atinge maturitatea sexuală și capacitatea de reproducere, fiind și etapa care te pregătește pentru schimbările ce caracterizează adolescența². 

De obicei, fetele încep pubertatea între 11 și 13 ani, iar băieții între 13 și 15 ani. Debutul poate varia. Fiecare persoană are propriul său ceas biologic, în funcție de care schimbările pubertății vor apărea. Printre schimbările observate se regăsesc creșterea rapidă în înălțime și greutate, modificarea formei și a proporțiilor corpului, precum și maturitatea sexuală, modificările nivelurilor hormonale³.

Cum se manifestă pubertatea în cazul fetelor?

Aceste schimbări care se manifestă în timpul pubertății sunt inedite și îi fac pe preadolescenţi  să se simtă confuzi, însă, aflând mai multe despre ele, vor putea să le înțeleagă mai ușor. Principalele schimbări care apar la fete sunt:

• creșterea nivelului hormonal (estrogen); 
• creșterea sânilor, creșterea părului facial, axilar și corporal (schimbările hormonale sunt parțial responsabile de transformarea fizică și fiziologică); 
• dezvoltarea musculară; 
• modificări ale vocii și texturii pielii;
• activitatea intensă a glandelor sebacee care poate duce la apariția de puncte negre și coșuri, ceea ce se numește acnee;
• apariția menstruației care este o descărcare lunară de țesut din mucoasa uterină. Această experiență, cu totul nouă, este însoțită de crampe, precum și o scădere a nivelului hormonal, prima menstruație fiind numită menarhă⁴. 

Cum se comportă băieții la pubertate?

Principalele schimbări care apar la băieți sunt:

• creșterea nivelului hormonal (testosteron);
• vocea devine mai groasă, un factor determinant fiind creșterea laringelui;
• pielea este mai aspră și mai grasă;
• glandele sudoripare devin mai active și, astfel, transpirația este mai abundentă⁴.

Pentru a face față acestor schimbări, preadolescenții au nevoie de sprijinul și iubirea părinților și a familiei, să se documenteze despre caracteristicile pubertății și să împărtășească experienţele prin care trec cu alți preadolescenți³. 

Schimbările emoționale în pubertate

Mulți preadolescenți sunt foarte conștienți de sine. Și, pentru că se confruntă cu schimbări fizice și emoționale, sunt adesea prea sensibili cu privire la ei înșiși. S-ar putea să-și facă griji cu privire la calitățile personale sau „defectele” care sunt majore pentru ei, dar care sunt cu greu observabile pentru alții. Un preadolescent poate să creadă faptul că este singura persoană care simte așa cum simte sau trăiește anumite experiențe, că este atât de special încât nimeni altcineva, în special familia lui, nu-l poate înțelege. Această credință poate contribui la sentimentele de singurătate și izolare⁵. 

Emoțiile acestora par adesea exagerate. Acțiunile lor par inconsecvente. Este normal să treacă în mod regulat de la a fi fericiți la a fi triști,  de la a fi încrezători în sine la a se îndoi de propriile capacităţi. Din acest motiv, aceștia explorează diferite moduri de a-și exprima emoțiile. De exemplu, un copil care a salutat prietenii și vizitatorii cu îmbrățișări entuziaste se poate transforma într-un preadolescent care le dă acelorași oameni doar un mic semn din cap. În mod similar, îmbrățișările pentru un părinte pot fi înlocuite cu o retragere și un „Oh, mamă!”⁵.

Schimbările cognitive în pubertate

Schimbările cognitive sau mentale pot fi mai dificil de observat, dar pot fi la fel de imprevizibile precum sunt schimbările fizice și emoționale. Preadolescenții fac salturi mari în modul în care gândesc, raționează și învață, devenind capabili să se gândească la idei și la lucruri pe care nu le pot vedea sau atinge. Ei devin mai capabili să se gândească la probleme și să vadă consecințele diferitelor puncte de vedere sau acțiuni. Pentru prima dată, ei se pot gândi la ceea ce ar putea fi, în loc de ceea ce este. Un copil de 6 ani crede că o persoană zâmbitoare este fericită și o persoană care plânge este tristă, însă un adolescent de 14 ani îți poate spune că o persoană tristă zâmbește pentru a-și ascunde adevăratele sentimente³.

Sugestii prin care părinții pot avea parte de o comunicare eficientă cu preadolescenții⁵

• A fi un model puternic – manifestarea comportamentului și valorilor pe care părinții speră să le dezvolte preadolescentul. Pe măsură ce explorează posibilitățile despre cine poate deveni, se uită la părinții lui, la colegi, la personalități binecunoscute și la alții pentru a-şi defini identitatea;
• Ascultarea – a asculta înseamnă a evita întreruperea și înseamnă a fi foarte atent. Cel mai bine se face acest lucru într-un loc liniștit, fără distrageri. Este greu să asculți cu atenție dacă încerci și să gătești cina sau să te uiți la televizor. Adesea, doar vorbirea cu preadolescentul despre o problemă ajută la clarificarea lucrurilor. Uneori, cu cât oferi mai puține sfaturi, cu atât acesta îți poate cere mai mult. Ascultarea poate fi, de asemenea, cea mai bună modalitate de a descoperi o problemă mai gravă care necesită atenția;
• Crearea oportunităților pentru a comunica – preadolescentul se opune discuțiilor „programate”; nu se deschide atunci când îi spui, ci când dorește. Unii preadolescenți preferă să vorbească atunci când ajung acasă de la școală, alții doresc să vorbească la masă sau înainte de culcare;
• Evitarea reacției exagerate – poate duce la țipete și poate opri conversația; este mai bine să se adreseze întrebarea: „Ce părere ai despre ceea ce ai făcut? Haide să vorbim despre asta.”;
• Discutarea despre lucruri care îi interesează pe preadolescenți cu blândețe și respect⁵.

Concluzii

Pubertatea poate fi asemănătoare unei curse într-un montagne russe, care poate fi însoțită de apatie, instabilitate emoțională, oboseală, dureri articulare, nevoie crescută de somn, însă…. pubertatea, cu toate transformările ei, îți oferă șansa de a crește și a face tranziția spre o altă etapă, cu mai multe provocări, adolescenţa. De aceea, este vital ca în această perioadă preadolescenții să primească suportul emoțional din partea părinților și să fie alături de ei în toate experiențele care vor apărea în timpul acestei perioade de tranziție.

Referințe bibliografice

1. Region of Peel (2011). Growing Up! A handbook of puberty and maturing.
2.  Papalia, D. E., Olds, S. W., & Feldman, R. D. (2010). Dezvoltarea umană. Editura Trei.
3. Blakemore, S.-J., Burnett, S., & Dahl, R. E. (2010). The role of puberty in the developing adolescent brain. Human Brain Mapping, 31(6), 926-933.  
4.  Crețu, T. (2016). Psihologia vârstelor. Editura Polirom.
5.  Department of Education (2005). Helping your child through early adolescence for parents of children from 10 through 14.