Avem motive să fim pesimiști cu privire la schimbarea nivelului de fericire. Cercetările de genetică comportamentală sugerează că fiecare dintre noi are un interval de fericire la care se poate aștepta de-a lungul vieții. Chiar dacă diferite evenimente sau lucruri se schimbă și ne aduc momente de extaz sau de tristețe profundă, după un timp revenim din nou în cadrul acestui interval fix.
Se pare că aproximativ 50% din variația pe termen lung a fericirii noastre este explicată de moștenirea genetică a fiecăruia dintre noi. Datorită acestei moșteniri avem și o personalitate relativ stabilă în timp. În general, persoanele sociabile, entuziaste și încrezătoare tind să fie așa pe tot parcursul vieții. La fel și cele predispuse la sentimente de vinovăție, anxietate sau descurajare. Iar acest lucru este important pentru că aceste trăsături și predispoziții sunt asociate cu nivelul nostru de fericire.
Relația dintre personalitate și context
Există cel puțin două mecanisme care mențin această stabilitate și ne împiedică să ne schimbăm cum dorim. Primul se referă la relația dintre persoană și mediu, care se influențează și mențin reciproc. Astfel, o persoană sociabilă va căuta activ contexte în care să interacționeze cu oamenii. În schimb, aceste interacțiuni frecvente vor tinde să-i dezvolte abilitățile sociale și să-l facă mai sociabil. Prin urmare, căutăm situații congruente cu personalitatea noastră, iar la rândul lor acestea ne confirmă și întăresc trăsăturile de personalitate.
Deși are efecte puternice, aceste mecanism sugerează și o modalitate prin care ne putem schimba intenționat. Cu efort și împotriva impulsurilor noastre ”naturale” putem să căutăm contexte care să favorizeze o dimensiune a personalității noastre pe care nu o avem o moștenire genetică favorabilă.
Adaptarea hedonică
Al doilea mecanism este adaptarea hedonică. Aceasta înseamnă că suntem în așa fel construiți încât să ne adaptăm la orice. S-a observat, de exemplu, că nivelul fericirii câștigătorilor la loto crește puternic imediat după acest eveniment. Însă, în mai puțin de un an revine la nivelul inițial. Același lucru s-a observat și la persoanele care, în urma unui accident, au fost paralizate de la brâu în jos. După o cădere bruscă a nivelului de emoție pozitivă, acesta a revenit la nivelul anterior accidentului în aproximativ un an.
Aceeași adaptare hedonică explică de ce schimbările majore ale vieții noastre ne influențează foarte puțin starea emoțională pe termen lung. Sunt o grămadă de statistici care arată că oamenii care câștigă mai bine, sunt căsătoriți, au un angajament religios și sunt mai sănătoși sunt, într-adevăr mai fericiți. Însă toți acești factori nu explică decât 10% din variația în timp a fericirii. Da, o creștere a veniturilor ne aduce o creștere imediată a emoției pozitive, dar aceasta revine la nivelul anterior în foarte scurt timp.
Desigur, dacă n-ai ce să mănânci sau n-ai un adăpost, orice îmbunătățire a stării materiale duce la o îmbunătățire consistentă a stării emoționale. Însă peste nivelul de siguranță, această relație este cvasi-inexistentă. S-a observat, de exemplu, că venitul americanilor s-a dublat în ultimii 50 de ani, însă nivelul fericirii lor a rămas același. (mai multe despre relația dintre banii și fericire găsești aici).
40% e loc de manevră
Pe scurt, predispoziția genetică explică aproximativ 50%, iar circumstanțele majore ale vieții noastre mai explică aproximativ 10%. Sunt estimări grosiere și nu trebuie luate ad literam. Însă ne ajută să explicăm de ce nu e chiar atât de simplu să devii mai fericit, dar și de ce este totuși posibil.
Este posibil pentru că am rămas cu 40% pe care îi putem influența intenționat. Acești 40% sunt oportunitatea noastră de a deveni mai fericiți. Iar psihologia pozitivă a identificat un set de activități care pot duce la o modificare pe termen lung a nivelului de emoție pozitivă.
Vom discuta în articole viitoare despre aceste activități, însă deocamdată rețineți că principalul obstacol în calea eforturilor noastre de a fi mai fericiți este adaptarea hedonică – tendința noastră automată de a ne obișnui în orice situație.
Radu este psiholog, doctor în psihologie, consultant organizațional, antreprenor și editorul fondator al Psihoteca.