Emoțiile colective sunt mai mult decât suma emoțiilor individuale ale membrilor unui grup sau colectivități. Ele rezultă din interacțiunea mai multor indivizi și își modifică proprietățile ca urmare a acestei interațiuni.
Emoții individuale și emoții colective
Emoția individuală este un răspuns al unui organism la o situație care oferă o oportunitate sau o amenințare. Am discutat caracteristicile emoției individuale în altă parte. Aici merită menționat însă un tip aparte, și anume emoția de apartenență (group-based emotion). Aceasta este o emoție pe care o simt cei care se consideră ca făcând parte dintr-un grup, ca răspuns la o situație percepută ca fiind relevantă pentru grupul respectiv. Spre exemplu, ești suporter CFR Cluj și te bucuri când ”echipa ta” înscrie un gol în poarta adversă. Emoția este individuală, dar necesită evenimentul relevant pentru grup și apartenența prealabilă a individului la acel grup.
Spre deosebire de aceste emoții, emoțiile colective sunt fenomene macro. Chiar dacă au o manifestare corespunzătoare la nivel individual, emoțiile colective sunt fenomene macro, sunt ale grupului sau colectivității. Ele rezultă din interacțiunea mai multor indivizi și își modifică proprietățile în urma acestor interacțiuni. Procesele sociale care pot explica apariția și modificarea emoțiilor colective sunt contagiunea emoțională și polarizarea, însă simpla conștientizare a faptului că alte persoane simt emoții similare sau diferite față de aceeași situație poate să fie suficient pentru duce la apariția unei emoții colective.
Elementul de interacțiune este esențial, pentru că altfel avem doar o emoție individuală care se repetă în mai multe persoane. Spre exemplu, pot exista mii de suporteri care văd golul fără a fi interacționa cu alți suporteri, fără a se contagia de emoția acestora. Deși aparțin unui grup prin identificarea cu echipa, emoția continuă să fie una individuală. Ea devine colectivă abia pe stadion sau în grupuri mai mici de suporteri, unde intensitatea, durata și expresia este este influențată de interacțiunile dintre membri.
Emoțiile colective și identitatea de grup
În cazul emoțiilor colective, identificarea cu grupul poate fi o cauză sau un efect. Emoțiile colective pot să apară ca răspuns la situații relevante pentru un grup pre-existent. Apare o emoție de apartenență care, dacă este supusă influenței altor membri (prin contagiune, polarizare etc.), devine colectivă.
Invers, emoțiile colective pot să determine crearea unei noi identități de grup, cum este cazul clienților nemulțumiți sau al victimelor unei catastrofe naturale. Identificarea cu un grup emerge ca un produs secundar al emoției colective.
Proprietățile emoțiilor colective
Diversitate și tip. Emoțiile colective se manifestă diferit decât cele individuale din mai multe puncte de vedere. Emoționalitatea unui grup tinde să migreze de la diversitate spre singularitate sau să se polarizeze. Prin imitare, contagiune emoțională și folosirea emoțiilor celorlalți ca sursă de evaluare a unei situații, emoțiile dintr-un grup tind să se consolideze înspre o singură emoție principală. Alternativ, emoționalitatea migrează spre doi poli diferiți sau chiar antitetici (polarizare).
Și tipul emoției colective se poate schimba în timp, ca urmare a proceselor de influență. Spre exemplu, după împărtășirea unor emoții negative pe social media după un atac terorist, emoțiile pozitive exprimate de unii utilizatori i-au influențat pe alții înspre a trece de la expresii de emoție negative la sprijin și încurajare.
Intensitatea. În ce privește intensitatea emoției, putem sesiza diferențe între emoțiile individuale și cele colective. Dacă emoțiile individuale tind să se calmeze destul de repede, atunci când sunt trăite în prezența altora și devin emoții colective, ele devin mai intense, fie datorită contagiunii emoționale dintre oameni, fie pentru că sunt motivați să-și comunice emoțiile unul altuia. Astfel, poate să apară fenomenul în care emoțiile colective cresc în intensitate în timp fiecare individ în parte experimentează o diminuare progresivă a emoției.
Evoluția în timp. Un fenomen similar se poate observa și din perspectivă temporală. Emoția colectivă nu doar că tinde să devină mai intensă decât cea inițială, dar își menține și intensitatea ridicată pentru o perioadă mai lungă de timp. Acest fenomen se datorează cascadelor emoționale: când indivizii interacționează, cei care exprimă emoții ca răspuns la un anumit eveniment tind să-i activeze pe ceilalți. Astfel că fiecare persoană din colectivitate tinde să fie reactivat de expresiile emoționale succesive ale celorlalți.
De la emoție la comportament. La nivel colectiv, emoțiile contribuie de multe ori la o varietate de comportamente colective, de la entuziasm față de un anumit produs sau cauză socială, până la proteste, violență sau chiar războaie. O teorie susține că acțiunea se manifestă după ce emoția colectivă trece de un anumit prag emoțional, dar încă nu e clar cum să estimăm acest prag. De asemenea, menținerea pentru durate mai lungi de timp a emoțiilor colective duce la formarea unei identități, culturi sau unui climat emoțional.
Sursa bibliografică: Goldenberg, A., Garcia, D., Halperin, E., & Gross, J. J. (2020). Collective Emotions. Current Directions in Psychological Science.
Sursa foto: https://www.economist.com/
Radu este psiholog, doctor în psihologie, consultant organizațional, antreprenor și editorul fondator al Psihoteca.