„Focus” de Daniel Goleman (recenzie)

Paharul este pe jumătate plin sau pe jumătate gol? În „Focus”, Daniel Goleman argumentează faptul că, de fapt, paharul este pur și simplu prea mare. Acesta dezvoltă ideea conform căreia suntem obișnuiți să privim unele dileme din același unghi pentru că așa am procedat întotdeauna, dar ideile noi pot fi revoluționare. Înainte de a porni în această călătorie a schimbării perspectivelor este important să facem distincția între trei tipuri de atenție: atenția îndreptată spre sine, asupra celorlalți și asupra mediului înconjurător.

Cum este descrisă atenția în „Focus”?

Fiecare dintre noi asociază atenția cu mecanismul prin care reușim să fim precauți atunci când trecem strada sau să ne focalizăm asupra poveștii spune de un amic în timp ce luăm prânzul, de exemplu.

„Focus” este cartea care pune punctul pe „i”, căci dezvăluie și prezintă complexitatea acestui mecanism. Specific, atenția ghidează activ modul în care percepem, ne comportăm și răspundem la mediu. De exemplu, în conversația anterior menționată cu amicul nostru, cu ajutorul atenției putem observa subtilități precum limbajul trupului pentru a ne da seama de dispoziția lui. În această simplă interacțiune am valorificat atenția asupra celorlalți, iar dacă percepem faptul că amicul nostru este abătut, putem manifesta în mod direct empatie față de acesta.

Exemplele menționate evidențiază versatilitatea subiectului ales, deoarece atenția are utilitate atât în viața personală până la cele mai mici detalii, cât și în corporații, leadership, parenting, sistemul educațional și medical.

Cum este structurat conținutul cărții?

Analiza asupra atenției făcută de Daniel Goleman începe de la baza teoretică a psihologiei cognitive, caracterizată de studierea modului în care gândurile interacționează cu emoțiile și comportamentele umane, dar și de la baza teoretică a neuroștiințelor, care se ocupă, printre altele, de studierea sistemului nervos.

Prima parte este dedicată în totalitate trecerii în revistă a termenilor și conceptelor psihologice care vor fi frecventate de-a lungul lucrării. Printre acestea se numără principii fundamentale ale psihologiei cognitive, denumirile regiunilor creierului, funcțiile lor, modul în care neuronii trimit impulsuri electrice, tipuri de hormoni etc. Pe măsură ce citim, vom putea face legături între cazurile prezentate ulterior și baza teoretică, biologică și vom putea înțelege mecanismul fundamental care pune atenția la baza funcționării noastre.

După ce am fost instruiți, restul cărții prevede abordările autorului în rezolvarea problemelor cu care se confruntă societatea noastră. Probabil deja v-au venit în minte câteva, precum utilizarea excesivă a tehnologiei, care acum se află la vârful degetelor noastre, lupta cu încălzirea globală sau industrializarea, dar și aspecte cotidiene precum sistemele publice care lasă de dorit. Cum îmbunătățim toate aceste lucruri?

Exemple din practică

Pe lângă termenul de atenție, intrăm în contact cu extensii ale sale, precum „prezență”, „conștiență” și antrenament mental (care este un concept strâns relaționat cu tehnica mindfulness despre care s-a scris într-un articol anterior).

Tipul de antrenament mental pe care pune autorul accent se referă la gândirea de ansamblu. Vă amintiți cele trei tipuri de atenție? Aici folosim atenția îndreptată asupra mediului înconjurător. Pentru a demonstra importanța acesteia este folosit un exemplu legat de utilizarea energiei electrice în locul petrolului. La prima vedere, e o soluție perfect sustenabilă și verde. Totuși, dacă ne uităm îndeaproape, șansele sunt ca acea energie electrică să provină din uzine care folosesc cărbune și petrol pentru a funcționa. Asta ne duce înapoi de unde am început și problema este rezolvată doar superficial. Gândirea de ansamblu nu este ceva cu care ne naștem și trebuie să ne antrenăm activ astfel încât să privim ramificațiile și implicațiile deciziilor luate.

Revenind la dilema paharului, trebuie sa luăm în considerare faptul că gândirea în două culori nu ne va mai duce la soluția ideală. „Focusul” trebuie orientat spre combinații ingenioase, iar după cum ne arată această carte, uneori în otravă se găsește și antidotul. Concret, un capitol care pentru mine s-a remarcat discută contextul utilizării rețelelor de socializare și impactul jocurilor on-line asupra interacțiunilor umane. A pornit prin a prezenta sărăcirea contactului uman cauzat de lipsa îndreptării atenției spre persoane și spre mediul din jurul nostru. Apoi, însă, ne sunt relevate modalități în care putem folosi însăși tehnologia pentru sporirea atenției, prin intermediul unor intervenții psihologice digitalizate, destinate antrenării concentrării adolescenților și copiilor cu tulburări de atenție și hiperactivitate. Alt exemplu concret de soluție neașteptată este introducerea sesiunilor de meditație în școlile gimnaziale cu scopul dezvoltării controlului emoțional al copiilor. Aici observăm cel de-al treilea tip de atenție: atenția orientată spre propria persoană. Deși e greu de imaginat o clasă de copii energici meditând sau fiind conștienți de propriile emoții, acest tip de acțiune a dat rezultate, ceea ce ne arată că atenția este ceva ce trebuie cultivat de la începutul vieților noastre.

Modul în care unificăm toate aceste idei se face revenind la însuși titlul cărții: focus, concentrare, atenția la detalii și gândirea de ansamblu necesară pentru a veni cu toate aceste soluții inedite. Astfel, această carte aduce plusuri în percepția ta prin faptul că, după ce o vei termina, te vei putea simți ca și când ai primit o pereche nouă de ochelari. Făcând apel la gândire critică, analiză și importanța antrenamentului constant, acesta va deveni noul filtru prin care fiecare dintre noi va continua să gândească.

Merită să o citiți sau nu?

Pentru mine, „Focus” a fost cartea pe care a trebuit să o citesc cu un caiet și creion lângă. Scrisă astfel încât să te trimită pe tine, ca cititor, într-o aventură de cercetări și cunoaștere, Daniel Goleman nu judecă în mod absolut niciunul dintre aspectele menționate. Scopul său este să analizeze și să pună în prim-plan toate componentele lipsă, care ne împiedicau anterior să ne îndreptăm spre progres și inovație. După ultima pagină nu am putut spune că acum știu cum să fiu atentă, dar am rămas cu foarte multe de modalități prin care pot fi atentă mai bine.

Pentru cine este această carte?

Dacă ești o persoană nespecializată în domeniul psihologiei este important să știi că autorul folosește anumiți termeni specializați, ceea ce poate face ca textul să ți se pară greu de urmărit pe alocuri. Totuși, în ciuda acestui limbaj, atmosfera generală a cărții nu este una academică. Termenii și conceptele discutate sunt exemplificate prin intermediul unor cazuri reale. În acest sens, este o lucrare foarte utilă pentru „început de drum” în psihologie.

Voi încheia cu aspectul pozitiv major identificat de mine, și-anume că oricine poate beneficia de conținutul acestei cărți. Cel neinițiat pleacă mai departe cu un set de cunoștințe solid și bine documentat, un amator al psihologiei rămâne cu explicații și materiale de citit pentru continuarea documentării, iar ambii rămân cu o perspectivă nouă.

Imagini: unsplash.com¹