Cum gestionăm amintirile emoționale?

E o dimineață de luni și șeful intră val vârtej în birou cu o expresie gravă și furioasă pe față. Îți aruncă o privire scurtă și-ți spune printre dinți: Rapid, la mine în birou! Îți îngheață sângele în vine și simți un gol imens în stomac. Începi să derulezi în minte toate evenimentele zilelor trecute ca să vezi ce anume ai fi putut face ca să se enerveze atât de tare. Începi să te gândești că acesta e momentul pe care l-ai tot anticipat…cel în care vei fi concediat(ă). Intri în birou, simțindu-te mic(ă) și neajutorat(ă), ți-a pierit glasul și nu poți să contra-argumentezi ceea ce ți se spune…te simți rușinat (ă) și incapabil(ă) să te aperi în vreun fel de acuzațiile nedrepte care ți se aduc. Primești fără să ripostezi toate reproșurile și, o dată în plus, simți că l-ai dezamăgit și că ești incompetent (ă) și complet lipsit(ă) de valoare.

Cam așa pot arăta amintirile emoționale. Dar sunt sute de alte feluri. Atunci când suntem blocați într-o amintire emoțională (sau flashback emoțional- găsiți mai multe aici), experiența noastră e dominată de frică, rușine sau tristețe intensă. Ne simțim mici, fragili, vulnerabili și neajutorați. Totul pare extrem de dificil și înspăimântător. Retrăim cele mai negre amintiri emoționale ale copilăriei și ne simțim copleșiți. Retrăim trecutul în prezent, cu o intensitate nejustificată de condițiile prezentului.

Pete Walker propune câțiva pași care ne pot ajuta să gestionăm aceste stări.

  1. În primul rând trebuie să conștientizăm că retrăim o amintire emoțională. Spune-ți “retrăiesc emoția unei amintiri mai vechi” ca să-ți fie mai ușor să conștientizezi că această amintire nu-ți mai poate face rău în prezent.
  2. Adu-ți aminte că deși ți-e frică, acum nu ești în pericol! “Acum, în prezent, sunt în siguranță, pericolul de-atunci nu mai există”
  3. Adu-ți aminte că ai dreptul să ai limite! Nu trebuie să permitem nimănui să ne trateze cu cruzime sau lipsă de respect. Suntem liberi să ieșim din situațiile în care nu ne simțim confortabil.
  4. Adu-ți aminte că această amintire emoțională nu e veșnică, va trece. Da, poate în copilărie frica sau sentimentul că ești abandonat păreau să nu se sfârșească, dar acum ești adult și ai alte resurse și capacități.
  5. Nu uita că acum, ca adult, ai aliați, resurse și capacități pe care nu le aveai atunci și pe care le poți folosi pentru a te simți în siguranță. (Să te simți mic și fragil e semnul unei amintiri emoționale!)
  6. Conștientizează-ți corpul. Frica te poate face să te simți amorțit și deconectat de corpul tău și e important să te readuci în prezent prin re-conectarea cu corpul tău. Aici sunt câteva tehnici care ar putea ajuta:
    • Relaxează-ți toate grupele musculare (mușchii încordați trimit semnale false de pericol creierului)
    • Respiră rar și adânc (respirația superficială și sacadată e un alt semnal de pericol). Poți încerca tehnica pe care am descris-o aici.
    • Identifică unde anume simți frica în corp, dar nu reacționa la ea. Frica e doar energie simțită în corp și dacă nu fugi de ea nu-ți poate face rău.
  7. Vocea critică internă vine cu gândire catastrofală (e groaznic și nu pot suporta ce simt). Încercă să identifici gândurile care exagerează pericolul sau cele acre te fac să te simți vinovat sau rușinat și încearcă să le înlocuiești.
  8. Dă-ți voie să simți durerea pe care o resimțeai atunci și validează aceste sentimente. Amintirile emoționale sunt oportunități de a elibera sentimente vechi de frică, durere sau abandon.
  9. Cultivă relații sigure și frumoase cu cei din jurul tău și cere ajutor.
  10. Învață să identifici ce anume îți declanșează amintirea emoțională și evită persoanele, locurile sau activitățile care constanți că declanșează aceste reacții. Declanșatorii sau trigerii acestor reacții pot fi stimuli din exterior sau stimuli interni și care acționează de cele mai multe ori fără a fi măcar conștienți de ei. Pot fi anumite persoane, anumite locuri, expresii faciale, stiluri de comunicare care ne aduc aminte de trauma inițială și care ne duc înapoi la sentimentele dureroase trăite atunci, chiar dacă situația prezentă nu mai are potențialul de a ne face rău.
  11. Încearcă să-ți dai seama ce anume retrăiești. Amintirile emoționale sunt o ocazie de a descoperi, valida și vindeca răni vechi și cronice din trecut.
  12. Ai răbdare cu tine! Vindecarea e un proces lung, dificil cu un progres de tip un pas înainte, doi pași înapoi…Dar merită fiecare pas!

Rămâneți aproape. Mai ales de voi înșivă…

Surse:

Walker, P. (2013), C-PTSD: From surviving to thriving: A guide and Map for Recovery from Childhood Trauma

Sursa foto https://www.catholicmatch.com/institute/2013/02/relieving-yourself-of-hurt-and-guilt-from-past-relationships/

Acest articol a fost publicat prima dată pe blogul Prizonieri în Oglindă, în data de 18 iunie 2018.

Previous post Activitatea fizică protejează împotriva depresiei. Recomandările OMS
Next post Sindromul burnout – cum apare, cum se manifestă, ce e de făcut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.