Răspunsul la traumă și tiparele relațiilor noastre ca adulți

Bine v-am regăsit. Astăzi vorbim despre răspunsul la traumă, răspunsuri învățate în copilărie ca reacție la abuz și legătura lor cu tiparele după care funcționează relațiile noastre la vârstă adultă.

Trauma apare atunci când atacul sau abandonul declanșează un răspuns de tip fight-or-flight atât de intens încât persoana nu-l mai poate opri odată ce amenințarea nu mai există. Corpul trăiește într-o stare de hipervigilență, asemănătoare unui motor mereu turat. Am scris despre asta aici.

Copiii traumatizați în mod repetat în copilărie învață să supraviețuiască folosind exagerat una sau mai multe tipuri de răspunsuri comportamentale. Literatura a documentat foarte bine răspunsurile de tip fight, flight și pe cel de tip freeze. Răspunsul de tip fight or flight e un răspuns automat la amenințare și pericol la toate ființele umane. Răspunsul fight e cel prin care persoana răspunde agresiv la pericol. Cel de tip flight apare când, la apariția pericolului, persoana “fuge” din situația amenințătoare…simbolic se manifestă ca hiperactivitate.

Răspunsul freeze (îngheață) apare atunci când persoana realizează că rezistența e inutilă și renunță la luptă sau fugă și amorțește într-o stare de disociere, de ruptură de sine și/sau colapsează într-o stare de acceptare a suferinței ca fiind inevitabilă.

Pete Walker propune însă un model mai larg, așa-numitul model 4 F în care introduce și răspunsul de tip Fawn (a se gudura, engl.). Acest răspuns este cel prin care persoana răspunde la amenințare și pericol încercând să fie pe placul agresorului, servil și îndatoritor pentru a preveni un nou atac.

Aceste răspunsuri sunt niște structuri defensive, de apărare care ajută copilul să facă față abuzurilor, dar îi face foarte limitați și înguști în răspunsurile lor la situațiile de viață.

Fixarea într-un răspuns de tip 4F nu doar că ne limitează accesul la oricare alt tip de răspuns, dar afectează capacitatea noastră de a ne relaxa într-o stare nedefensivă.

De asemenea, un răspuns obișnuit de tip 4F ne distrage atenția de la vocea critică interioară și de la emoțiile dureroase din spatele acesteia. Lipsa de acces la aceste emoții și, ca o consecință, imposibilitatea de a rezolva problemele pe care ni le indică, ne ține prizonierii propriei noastre istorii.

Caracteristicile negative ale celor 4 răspunsuri

FightFlightFreezeFawn
NarcisistObsersiv/CompulsivDisociatCodependent
ExplozivSe panichează ușorCrispatServil
ÎndreptățireSe implică în foarte multeIzolarePeople-pleaser (face pe placul tuturor)
Comportament de tip ADependent de situații la limită (adrenaline junkie)Sedentarism și inactivitateSindrom de ”preș” (doormat syndrome)
IntimidantSe menține tot timpul ocupatFobie de succesSclav
AutocratMicromanagerIzolarePerfecționism social
Cere perfecțiune de la cei din jurPerfecționistÎși apără spațiul personalSlugarnic
Poate dezvolta sociopatiePoate dezvolta tulburare bipolarăPoate dezvolta tulburări disociativePoate deveni victimă a violenței domestice
Tulburări de comportamentTulburări de atenție cu hiperactivitateTulburări de atențieCopil parentificat
Obsedat de controlSe îngrijorează multSe ascunde după diverse măștiPierderea sinelui (nu mai știe cine e)
Manifestările la vârsta adultă

Ca adulți, cele 4 tipuri F sunt în mod obișnuit ambivalente în ceea ce privește capacitatea lor de a cultiva o intimitate reală în relațiile lor. Aceasta se întâmplă pentru că apropierea de cineva ne duce într-un flashback emoțional (am scris despre ele aici), iar aceste defense ne oferă protecție împotriva unui nou potențial abandon.

De asemenea, oamenii care s-au obișnuit cu unul din aceste răspunsuri vor evita să-și dezvăluie vulnerabilitatea pentru că, așa ca în trecut, se așteaptă să fie din nou răniți și abandonați. Și atunci preferă calea mai sigură…lipsită de intimitate.

Spre exemplu, multe persoane blocate într-un răspuns de tip fight evită intimitatea reală prin îndepărtarea celorlalți cu nevoile lor exagerate de control și cu nevoia lor de a fi iubiți necondiționați de aceștia. Aceste cerințe nerealiste vin din nevoia lor de a-și satisface nevoile nesatisfăcute în copilărie și comportamentul lor intransigent distruge, într-un final, orice posibilitate de intimitate. Mai mult, deseori se iluzionează că sunt perfecți, iar pe ceilalți îi văd ca plini de defecte, mereu perfectibili. Această convingere defensivă îi face apoi să se simtă îndreptățiți (am scris despre sentimentul de îndreptățire aici) să îi învinovățească exclusiv pe partenerii lor de toate problemele din relația lor.

Multe persoane de tip flight se țin mai tot timpul ocupați ca un mecanism de a evita relațiile de profunzime cu ceilalți. Alții însă petrec foarte mult timp încercând să devină perfecți în activitatea lor în speranța că, la un moment dat, vor ajunge să fie demni de dragoste. Sunt așa numiții busyholics.

Multe tipuri freeze se ascund în casele lor sau în… reveriile lor, ferm convinși că lumea relațiilor nu are ce să le ofere. Pot accepta relații online, pentru că se simt mai în siguranță cu un minim de contact du celălalt.

Multe tipuri fawn evită investiția emoțională și potențiala dezamăgire prin faptul ca rareori se arată ața cum sunt cu adevărat, cu nevoile sau suferințele lor. Se ascund în spatele unei măști, al unei persona…mereu aflată la dispoziția altora. Sunt mereu la dispoziția celorlalți și uită cu desăvârșire de nevoile lor. Prin această concentrare excesivă pe nevoile celuilalt caută, de fapt, să nu se expună pe ei înșiși cu toate vulnerabilitățile lor și să nu riște astfel …din nou…respingerea.

Am scris acest articol cu convingerea că o mai bună conștientizare a răspunsurilor noastre automate ne poate ajuta să vindecăm nu doar relația cu noi înșine, ci și relațiile cu cei din jur. Voi reveni pe viitor cu postări despre teoria atașamentului și felul în acre tipul de atașament pe care l-am format în copilărie ne decide felul în care relaționăm cu ceilalți.

Fără această comoară, din punctul meu de vedere, a self-awareness-ului și a auto-reflecției, putem duce la nesfârșit tipare disfuncționale în relația noastră cu lumea și ne putem rata șansele de a trăi frumos și armonios cu noi și cu ceilalți.

Rămâneți aproape…Mai ales de voi înșivă.

Surse: Walker, P. (2013). C-PTSD: From surviving to thriving: A guide and Map for Recovery from Childhood Trauma

Acest articol a fost publicat prima dată pe blogul Prizonieri în Oglindă, în data de 2 septembrie 2018.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.