Relația complicată dintre prietenie și fericire

Nu cred că va surprinde pe nimeni afirmația următoare: starea noastră afectivă se îmbunătățește când interacționăm cu prieteni și persoane apropiate. Relațiile sociale ne fac, per ansamblu, să ne simțim mai bine, iar solitudinea este mai degrabă asociată cu tristețea.

Din această perspectivă, dacă vrei să fii mai fericit, ar trebui să îți dezvolți relațiile sociale, să ai grijă de relațiile semnificative și să le cultivi, pentru că ele sunt o sursă valoroasă de bunăstare psihologică. Iar când ești trist sau frustrat, o modalitate intuitivă, dar și testată științific de a-ți îmbunătăți dispoziția afectivă este să vorbești cu prietenii – să te simți conectat, ascultat, înțeles de cineva apropiat, care știi că te apreciază.

Dar cum stau lucrurile dacă schimbăm perspectiva? Oare când suntem binedispuși vom căuta să petrecem timp cu prietenii? Suntem înclinați să cultivăm relațiile sociale când suntem fericiți? Intuiția s-ar putea să vă spună „da”, însă răspunsul psihologilor este (ca de obicei): „depinde”. Iar în acest caz specific depinde de tipul de relație.

Se pare că atunci când suntem binedispuși căutăm mai degrabă să dezvoltăm relații noi, să interacționăm cu persoane necunoscute sau mai puțin apropiate. Doar când suntem supărați căutăm mai degrabă prezența celor apropiați. Când suntem fericiți, suntem mai înclinați să investim această resursă afectivă în sarcini mai puțin plăcute și în relații mai puțin suportive și safe.

Pentru a explica acest șablon al relației dintre cum ne simțim și ce alegem să facem, psihologii au propus principiul flexibilității hedonice. Ei sugerează că stările afective au, printre altele, rolul de a ne ajuta să alegem între obiective pe termen scurt și obiective pe termen lung. Când ne simțim rău căutăm să remediem situația – urmărim un obiectiv pe termen scurt de a ne îmbunătăți dispoziția afectivă. Dar când ne simțim bine suntem mai dispuși să ne implicăm în sarcini mai puțin plăcute, dar cu potențiale beneficii mai mari pe termen lung. Astfel, când ne simțim rău căutăm prezența oamenilor apropiați, prietenilor buni și persoanei dragi. Căutăm și alte activități care ne îmbunătățesc dispoziția: sportul, plimbările prin natură, mâncatul și băutul, jocurile.

Dar odată ce ne-am îmbunătățit starea emoțională, suntem mai dispuși să muncim, să învățăm, să facem sarcini plictisitoare sau solicitante. Știm că acestea ne vor reduce starea de bine pe moment, dar în viitor ne pot aduce alte bucurii: ne vom simți ușurați, mândri, bucuroși că am reușit. Iar referitor la relațiile sociale, când ne simțim bine suntem mai dispuși să interacționăm cu străini, în special de sex opus, dar și să stăm singuri. Când ești singur, te poți simți mai rău, dar solitudinea oferă oportunități pentru concentrare, reflectare, autonomie și spiritualitate, care pot fi adaptative pe termen mediu și lung.

Recent a fost publicat un studiu proiectat special pentru a testa această ipoteză a flexibilității hedonice în relaționarea socială. La studiu au participat peste 30.000 de persoane care și-au descărcat o aplicație de mobil și au răspuns zilnic de mai multe ori la câteva întrebări despre cât sunt de fericiți în acel moment (de la 0 la 100) și dacă sunt singuri sau cu cineva (ex: cel mai bun prieten, prieteni, frați/surori, iubit(ă), cunoscuți, colegi, părinți, copii, colegi, străini).

Rezultatele au arătat că:

Dacă erau în mod deosebit nefericiți la amiază (cu scor de 10 pe scala de fericire), era de 1,8 ori mai probabil să caute un prieten după-masă decât dacă erau în mod deosebit fericiți la amiază (scor de 90 pe scala de fericire). Similar, dacă acele persoane ar fi în mod deosebit fericite la amiază, ar fi de 1,2 ori mai probabil să interacționeze cu un străin după-masă decât dacă erau în mod deosebit nefericiți la amiază.

De asemenea, s-a observat sistematic că interacțiunea cu prietenii îmbunătățea starea de bine, iar interacțiunea cu străini și singurătatea înrăutățeau starea de bine.

Este important de subliniat aici că aceste rezultate nu sugerează că atunci când suntem bucuroși vom căuta întotdeauna să explorăm relații noi sau să fim singuri. Este vorba doar despre o înclinație mai accentuată în această direcție, prin comparație cu situațiile în care suntem într-o stare de spirit pozitivă.

Câteva implicații

O primă observație este că nu suntem chiar atât de hedoniști precum am părea la prima vedere. Suntem construiți în așa manieră încât să alegem flexibil între beneficii imediate și recompense îndepărtate, astfel încât să putem păstra o stare de echilibru (homeostazie) pe termen lung.

Pe de altă parte, uneori nu suntem suficient de hedoniști. Rezultatele cercetărilor sugerează că fericirea este o resursă pe care o investim uneori în activități care pe moment sunt costisitoare energetic și emoțional, dar gratificante pe viitor. Însă există și pericolul dezechilibrului. Spre exemplu, când te dedici aproape exclusiv muncii, carierei sau unor sarcini cu posibile recompense, dar cu costuri imediate, dezechilibrul poate să devină atât de accentuat încât să ne trezim că nu mai avem entuziasmul, energia sau chiar interesul necesare pentru a continua. Am neglijat relațiile cu prietenii apropiați, nu ne-am mai luat o pauză de relaxare de secole, iar sportul l-am practicat tot mai rar, cu cât deveneam tot mai surmenați.

Articol sursă: Quoidbach, Taquet, Desseilles, de Montjoye & Gross (2019). Happiness and Social Behavior. Psychological Science, 1-12.

Photo by Nathan Anderson on Unsplash.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.