Anorexia și bulimia – care sunt semnele și ce putem face

Tulburările de alimentație sunt boli caracterizate de un comportament obsesiv față de mâncare și îngrijorare excesivă față de aspectul propriului corp. Ele afectează atât aspectul fizic, cât și diferite funcții neurobiologice ale creierului. Nivelul scăzut de vitamine și minerale duce la pierderea echilibrului electroliților ceea ce rezultă în încetinirea funcțiilor creierului și probleme cardiace, anemie, căderea părului, probleme gastrice și alte simptome fizice. Bolile de alimentație au cele mai mari rate de mortalitate dintre toate bolile psihice.

Așadar, e de înțeles de ce preocuparea legată de tulburările de alimentație a devenit mai mare. În acest articol, voi descrie anorexia și bulimia, având în vedere că au cea mai mare rată de mortalitate dintre toate tulburările psihice.

Dar cum ne dăm seama când persoanele de lângă noi se confruntă cu astfel de probleme? Sunt ele observabile cu ochiul liber? Există un mod prin care putem preveni astfel de boli? Putem ajuta persoanele care se confruntă cu anorexie și bulimie?

Anorexia și bulimia

În general, se consideră că astfel de probleme sunt rezultatul mofturilor adolescentelor, care nu își doresc decât să atingă standardele impuse de anumite reviste sau platforme online, însă, deși sunt mai frecvente în cazul femeilor tinere, ele afectează atât femei cât și bărbați, indiferent de vârstă.

Anorexia Nervosa. Femeia sau bărbatul ce suferă de anorexie se confruntă cu o frică obsesivă de a lua în greutate și refuză să mențină o greutate sănătoasă. Aceste persoane sunt dornice să își îmbunătățească imaginea corporală prin pierderea kilogramelor într-un interval de timp nerealist, fiind mereu nemulțumite de modul în care arată. De asemenea, sunt permanent preocupate de mâncare și de cantitatea de calorii consumate, afectând negativ viața socială, relațiile cu familia și alte dimensiuni importante.

Bulimia Nervosa. Persoanele care suferă de bulimie tind să consume cantități mari de mâncare într-o perioadă scurtă de timp, pierzând controlul. După un astfel de episod, tind să fie neliniștite, anxioase și regretă cantitatea de mâncare consumată. Pentru a scăpa de caloriile in plus vor apela la strategii nesănătoase, precum: folosirea laxativelor, provocarea forțată a stării de vomă și sportul practicat în exces. Acest comportament alimentar se desfășoară de obicei în secret, deseori trecând neobservat de cei din jur. Persoanele care se confruntă cu bulimie au o lipsă de control mult mai mare decât cei ce suferă de anorexie. De asemenea, le este destul de rușine că se confruntă cu această boală, spre deosebire de cei ce suferă de anorexie, care se mândresc cu greutatea lor mică, iar starea de sănătate precară tinde să le provoace plăcere.

Cum putem observa o tulburare alimentară?

Alterarea greutății. Un om nu trebuie să aibă o greutate foarte mică pentru a suferi de o tulburare alimentară. De multe ori, ca in cazul bulimicilor, greutatea lor nu se schimbă exagerat, dar tinde să fluctueze.

Preocuparea despre imaginea corporală. Dacă observați că un om face deseori comentarii negative asupra imaginii sale corporale, este preocupat într-un mod obsesiv de unele detalii, insistă că trebuie să slăbească, ați putea să vă puneți niște semne de întrebare. De asemenea, ați putea observa că persoana respectivă tinde să poarte haine largi, pentru a-și ascunde corpul.

Preocupare obsesivă asupra caloriilor. Persoanele cu tulburări alimentare tind să calculeze orice cantitate de mâncare consumată.

Exerciții fizice obsesive. Persoana tinde să petreacă ore întregi făcând sport, calculează numărul de calorii arse și nu acceptă ca rutina să îi fie întreruptă.

Schimbări de dispoziție. Persoanele cu tulburări alimentare pot dezvolta depresie, anxietate, pot pierde interesul în activități sociale pe care obișnuiau să le facă cu plăcere, devin iritabile, închise.

Folosirea laxativelor, a pastilelor, provocarea forțată a stării de vomă. Acesta este unul dintre principalele semne de îngrijorare prezentate de persoanele cu tulburări de alimentație.

Dacă suntem atenți la toate aceste semne, putem remarca aceste comportamente îngrijorătoare. Trebuie să luăm în considerare faptul că persoanele cu tulburări de alimentație sunt experte în ascunderea semnelor care le-ar putea „da de gol”.

Cum putem ajuta un apropiat care suferă de tulburări alimentare?

Acest subiect este destul de delicat, întrucât aceste persoane consideră de multe ori că obiceiurile lor alimentare nu sunt neapărat nesănătoase și le consideră adecvate pentru ei, ba chiar sănătoase. Ele pot nega că au o problemă, se pot înfuria sau pot încerca să vă îndepărteze. Când abordăm un astfel de subiect, este important să o facem cu calm, să ne exprimăm motivul de îngrijorare într-un mod lipsit de agresivitate, de preferat între patru ochi, deoarece este un lucru destul de personal și stânjenitor.

Documentarea atentă asupra problemelor de alimentație te va ajuta să înțelegi comportamentul mult mai bine. Evită să faci comentarii cu privire la greutatea lui, nu îl bate la cap că mănâncă prea mult sau prea puțin și axează-te strict pe motivele tale de îngrijorare și ce anume le provoacă.

Oferă-i constant asigurări. Această boală este greu de vindecat dacă persoana respectivă nu își dorește acest lucru și de cele mai multe ori este nevoie de ajutorul unui specialist. Medicul poate evalua starea sănătății, poate diagnostica eventuale complicații sau afecțiuni care apar pe fondul tulburărilor alimentare și îl poate ajuta să depășească aceste lucruri, fiind specializat în acest domeniu.

În final trebuie menționat că persoanele cu tulburări de alimentație pot beneficia de sprijinul unui psihoterapeut. “Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este cel mai bun tratament pentru tulburările de alimentație” (Glynis Read, PhD, specialist în tulburări alimentare). Această formă de psihoterapie pornește de la premisa că principala problemă în toate tulburările de alimentație este preocuparea exagerată cu forma și greutatea corpului. Iar intervențiile pe care le presupune includ psihoeducația, planificarea meselor, monitorizarea consumului de alimente, încurajarea unor șabloane de gândire diferite, mai flexibile… și altele.

Surse:

Statistici ale Asociației pentru Prevenirea și Tratarea Tulburărilor de Alimentație (APTTA)

How eating disorders affect the neurobiology of the brain

Eating Disorders: Causes, Symptoms, Signs and Clinical Complications

Tulburările de alimentație

Previous post Relația părinților cu copiii: plasa de siguranță împotriva bullying-ului
Next post Tulburări specifice de învățare: cum le recunoaștem și ce putem face

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.