Coronavirus: ce efecte psihologice are carantina și cum pot fi atenuate

Când scriu acest articol aproape 4000 de persoane se află în carantină în România datorită pandemiei de coronavirus și mă aștept ca numărul acestora să crească. De aceea am considerat că ar fi util să știm care sunt efectele psihologice ale carantinei și cum pot fi ele atenuate. Pentru asta mă bazez în principal pe un review rapid publicat în The Lancet săptămâna trecută și care centralizează rezultatele a 24 de studii identificate de recenzori, desfășurate în zece țări diferite și cu participanți afectați de SARS sau Ebola sau alte boli contagioase.

Carantina presupune separarea și restrângerea libertății de mișcare a persoanelor care sunt potențial expuse la o boală contagioasă. Deși ea poate fi realizată în spații special amenajate sau la domiciliu, și efectele celor două tipuri de carantină e foarte posibil să difere, ambele variante presupun separarea de persoane dragi, limitarea libertăților, incertitudine cu privire la starea bolii și plictiseală. Toate acestea pot avea efecte psihologice nefaste, printre care sentimente de furie, anxietate și depresie, stres acut și stres post-traumatic.  

Însă înainte de a discuta efectele psihologice ale carantinei, vreau să subliniez că aceasta este o măsură strict necesară și benefică pentru sănătatea publică. Scopul acestui articol nu este de a descuraja introducerea în carantină a persoanelor potențial expuse, ci de a evidenția posibilele implicații psihologice ale carantinei și de a sugera modalități de a le preveni și reduce, când este cazul.

Personal medical

Personalul medical este o categorie afectată în mod deosebit de impunerea carantinei. Cei care au fost în carantină au resimțit într-o mai mare măsură stresul. 34% dintre ei au raportat distres psihologic (vs. 12% la cei necarantinați) și 28% (vs. 9%) au raportat suficiente simptome pentru a justifica un diagnostic de tulburare mentală asociată cu trauma. În plus, simptomele de PTSD au fost mult mai mari la personalul medical comparativ cu populația generală.

De asemenea, carantina a fost cel mai important predictor pentru tulburarea de stres acut. Apăreau simptome de PTSD, epuizare, detașare de alții, anxietate, iritabilitate, insomnie.

În ce privește efectele pe termen lung, depresia a avut o frecvență mai mare după 3 ani la personalul medical care a fost în carantină comparativ cu ceilalți. De asemenea, se poate observa o frecvență mai mare a consumului de alcool și alte dependențe, dar și o frecvență mai mare a comportamentelor de evitare, cum sunt reducerea interacțiunilor directe cu pacienții și neprezentarea la serviciu.

Populație generală

Studiile care au măsurat prevalența au arătat că în populația aflată în carantină, aproape 3 sferturi (73%) au raportat o dispoziție afectivă negativă, iar mai bine de jumătate (57%) au avut un nivel ridicat de iritabilitate. Alte emoții negative: frică (20%), nervozitate (18%), tristețe (18%) și vinovăție (10%). Emoțiile pozitive au apărut mult mai rar (aprox. 5% sau mai puțin).

Un studiu care a urmărit evoluția emoționalității negative a arătat că procentul persoanelor care raportează sentimente de anxietate și furie este mai redus după 4-6 luni de la încheierea carantinei (de la 7 la 3% pentru anxietate și de la 17 la 6% pentru furie).

Un grup specific în care nu au apărut diferențe în ceea ce privește simptomatologia de stres post-traumatic a fost cel de studenți. Deși este vorba de un singur studiu, aceste rezultate sunt încurajatoare, dar nu pot fi generalizate la nivelul întregii populații, indiferent de vârstă și responsabilități personale.

Factori de risc

Studiile de până acum nu sugerează diferențe de afectare psihologică a persoanelor din carantină în funcție de vârstă, nivel de educație sau alți factori demografici. Însă persoanele cu profesie medicală (așa cum am arătat și mai sus) și persoanele cu istoric anterior de tulburare mentală prezintă o frecvență mai mare de afectare psihologică. Acestea au simptome de anxietate și sentimente de furie mai accentuate după 4-6 luni de la încheierea carantinei.

Există însă mai mulți factori de risc externi, cum ar fi durata carantinei, lipsa de resurse, de îngrijire medicală și de informație, gradul de afectare financiară și stigmatizarea. Fiecare dintre acești factori par să agraveze efectele negative ale carantinei asupra stării mentale a persoanelor afectate. O carantină mai mare de 10 zile este asociată cu o mai mare frecvență a simptomelor de PTSD, iar lipsa informației despre gradul de risc i-a făcut pe oameni să se teamă de ce e mai rău, accentuând simptomele de anxietate și neputință percepută.

Stigmatizarea este și ea un factor agravant. Oamenii care au fost în carantină sunt respinși, evitați, nu mai sunt invitați la întâlniri sociale, sunt tratați cu frică și suspiciune, uneori nu pot să-și reia activitatea profesională din cauza fricii colegilor / angajatorilor că ar fi contagioși.

Ce e de făcut

Date fiind aceste informații, rezultă câteva direcții de acțiune pentru a preveni sau atenua efectele carantinei asupra stării psihice a celor afectați:

  1. Oferirea de informații clare și pe înțeles despre boală și rațiunea din spatele carantinei. Astfel, poate fi redusă incertitudinea celor afectați, dar se poate preveni și stigmatizarea acestora de cei din jur.
  2. Persoanele cu istoric de tulburare mentală au nevoie de sprijin suplimentar în această perioadă. Disponibilitatea serviciilor psihologice la distanță poate fi un factor de protecție important.
  3. Personalul medical are nevoie de sprijin suplimentar, atât material, sub forma aparaturii și echipamentelor, dar și ca sprijin al comunității și disponibilitatea serviciilor de consiliere și psihoterapie în unitățile medicale și la distanță.
  4. Reducerea la minimum posibil a perioadei de carantină. ”Restrângerea duratei carantinei la ceea ce este rezonabil științific în baza a ceea ce se știe despre durata perioadelor de incubare și neadoptarea unei abordări excesiv de precaute ar minimiza efecte asupra oamenilor.” (Brooks et al., 2020)
  5. Oferirea de resurse informaționale și instruire despre strategii de coping și management al stresului poate să prevină sau să reducă anxietatea, furia sau neajutorarea percepută.
  6. Telefonul mobil, încărcătorul și accesul la internet nu mai sunt un lux ci o necesitate pentru persoanele izolate.

Sursa:

Brooks, S. K., Webster, R. K., Smith, L. E., Woodland, L., Wessely, S., Greenberg, N., & Rubin, G. J. (2020). The psychological impact of quarantine and how to reduce it: rapid review of the evidenceThe Lancet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.